Poveste
A fost odată ca niciodată un „tânăr problemă”.
Avea chelie, cercei, tatuaje si cicatrici- urmări ale sporturilor extreme. Stereotipul lui era destul de clar. Doar ochii albaștri îi trădau sensibilitatea și altruismul care l-au determinat să o ia pe calea voluntariatului.
„Golanul” nostru nu făcea decât să rupă biciclete în două, să înjure, să consume alcool și să-și verse furia acumulată din experiențe nefericite pe oameni aleși la întâmplare. Multă energie necanalizată cum trebuie s-a transformat în energie negativă și asta era el: o explozie necontrolată.
Unii ar spune că-i de vină destinul.
Alții că-i o coincidență.
El zicea: „așa merg lucrurile”.
Până când, într-o zi de mai, Diana – un lucrător de tineret curios să afle ce e în spatele comportamentului lui, a început o discuție cu el. Din vorbă în vorbă, cei doi au devenit prieteni și ea l-a îndrumat pe tânărul neînțeles în diferite activități de voluntariat la nivel local.
După un timp, limbajul lui de ghetou s-a transformat într-un discurs care-i făcea pe oameni să-l asculte cu interes. Apoi, „grosolanul”, cum se alinta el, s-a plimbat prin România și și-a conturat calitățile de lider. A ajuns la un nivel la care prietenii lui nu-l mai recunoșteau. Toate astea erau doar prologul pentru ce a urmat în viața lui.
Andrei a prins gustul proiectelor și a decis să urce la un alt nivel: voluntariatul internațional. Dintr-un avion în altul, într-o dimineață s-a trezit exact în Alpi, ca voluntar la Jocurile Olimpice de Tineret din Austria. După două luni, s-a întors acasă plin de entuziasm și cunoștințe noi. A devenit mai cizelat, mai tolerant mai educat și plin de inițiativă. Spre fericirea lui, ONG-urile din oraș l-au susținut și datorită lor a ajuns și în Brazilia, unde a avut parte de experiența vieții lui, lucrând cu tinerii din triburi.
Devenit deja un mic Gandhi, el a rămas la fel de tatuat, energic și deschis provocărilor, doar că acum vorbea 3 limbi străine, avea prieteni în toată lumea și nu arunca în stânga și-n dreapta cu prejudecăți. Apoi, și-a găsit un loc al lui, în care era apreciat pentru cine era și ce avea de oferit.
Era pe drumul lui, în căutarea libertății, când a făcut cunoștință cu marea și ea s-a hotărât să nu-l mai lase să plece. A trăit intens fiecare clipă și a plecat lăsând în urma lui lecțiile învățate. A intrat în viețile noastre ca o bucurie și a rămas ca o inspirație.
Povestea lui Andrei – Andrash, cum îi spuneau prietenii, continuă prin toți cei care l-au iubit.
Povestea de transformare a lui Andrei și povestea lucrătorului de tineret continuă în locul în care tinerii sunt ascultați și apreciați pentru ceea ce sunt sunt și ce au de oferit.
Povestea continuă prin D.E.I.S.