Vezi sau doar priveşti? Trăieşti sau eşti trăit ?
Vezi sau doar priveşti? Trăieşti sau eşti trăit ?

Unii preferă să nu răspundă la aceste întrebări, alţii se mint pe sine în legătură cu răspunsul, iar alţii nici măcar nu văd vreo diferenţă între aceste concepte. Oricare ar fi varianta, cele trei alegeri au ceva în comun: frica. Ne e frică să fim sinceri cu noi şi cu ceilalţi, ne e frică să trecem peste limitele auto-impuse ale ceea ce ne-am hotărât că înseamnă Eu, ne e frică să facem schimbări majore. Ne e frică să ne cunoaştem, să ne recunoaştem, să creştem, să evoluăm. Fiindcă evoluţia înseamnă şi durere, fiindcă până nu te debarasezi de toate ideile preconcepute despre propria persoană, despre ceilalţi, despre lume, nu poţi vedea, trăi, zbura.

DEIS este despre oameni cărora nu le mai e frică. Să vedem cum au ajuns aici.

Diana are 25 de ani şi e la fel de confuză ca orice tânăr care trăieşte în această societate haotică, a terminat facultatea şi îşi caută, aşa cum se cuvine, un loc de muncă pe cât se poate, în domeniu. O găseşte un anunţ pentru un post de lucrător de tineret, merge la interviu fără a ştii ce înseamnă exact această meserie (încă nu era măcar brevetată în România) şi intră într-o Organizaţie pentru Tineret.

Se întâmplă uneori să fim în locul potrivit, în momentul potrivit, cu oamenii potriviţi, şi atunci începem să ne deschidem, mintea se limpezeşte şi dintr-odată înţelegem cine suntem cu adevărat şi ce avem de făcut. Diana a descoperit încet, încet, ce îşi doreşte să facă, lucrul acela care o motivează şi o împinge spre evoluţie, dar, Organizaţia nu a mai putut-o susţine.

Acum nu mai putea renunţa, fiindcă odată ce începi să vezi, nu poţi să te întorci la a-ţi trăi viaţa cu ochii închişi. Cu sprijinul a trei baieţi cu nume predestinate: Dani, Luka şi Andrei, pe 19 august 2010 a înfiinţat Asociaţia DEIS. Asociaţia pentru Dezvoltare prin Educaţie, Informare şi Susţinere. Nu a fost uşor, fiindcă nici unul dintre ei nu avea cunoştinţe în contabilitate, notariat sau alte domenii administrative pe care le implică o asociaţie, însă motivaţia i-a obligat să depaşească orice obstacol. Ştiau că vor să creeze un centru unde să dezvolte meseria de lucrător de tineret, ştiau că vor să schimbe ceva. Dani şi Luka au ajutat-o pe Diana, însoţind-o pe drumul ales, iar Andrei a ajutat-o, silind-o să se adapteze mereu, să evolueze continuu pentru a-i putea face faţă.

El a început ca tânăr revoltat, care nu vroia să se încadreze într-o lume care împarte oamenii în stereotipuri, violent ca mijloc de expresie, sarcastic şi cinic ca mijloc de apărare, şi a sfârşit descoperind că e capabil să schimbe lumea, nu doar să o renege, că îşi poate exprima sentimentele negative nu doar prin pumni ci şi prin scris, că prin educaţie şi auto-educaţie nu pierzi nimic din tine, doar descoperi cine eşti şi ce vrei şi poţi să dai mai departe. Ea a mers cu el, înaintea lui, în urma lui, mereu încercând să îl înţeleagă, să îl ghideze, să înveţe de la el. Andrei şi-a încheiat misiunea pe Pământ pe 14 aprilie 2014, dar misiunea lui în DEIS continuă prin valorile pe care le-a promovat, prin lecţiile pe care le-a lăsat, printr-o atitudine complet lipsită de frică in faţa vieţii, care nu poate duce decât la experienţe extraordinare şi la o evoluţie continuă.

Înainte de a pleca, în 2012, i-a făcut cunoştinţă şi Ioanei cu DEIS, iar ea s-a simţit atât de bine acolo încât nu a mai plecat, azi fiind vicepreşedinta organizației. Zâmbetul, entuziasmul, motivaţia ei, nu pot decât să însemne că s-a descoperit pe sine, a descoperit ce îi place să facă, şi ce are de oferit celorlalţi.

Deşi acest lucru nu a fost articulat ca un scop de la început, Diana şi Ioana au observat că atenţia, încrederea, încurajarea calităţilor distincte ale fiecăruia îi schimbă pe tineri, îi dezvoltă armonios, îi transformă în indivizi echilibraţi, conştienţi de sine şi de ceea ce îşi doresc şi pot să facă, în alte cuvinte…fericiţi. Iar oamenii fericiţi construiesc o societate fericită.

A-ţi deschide ochii, a fi sincer faţă de tine, a transforma obstacolele în lecţii implică risc, dar numai riscul de a trăi cu adevărat.

Alexandra Sabrina Vanci, voluntar DEIS

Add Comment