Uncategorized

O perspectivă despre sinucidere

Suntem tineri. Adolescenți, mai corect. Cu toții avem problemele și dramele noastre și cu toții avem nevoie să știm că nu suntem singuri.
De ceva vreme ÃŽncoace se aude tot mai frecvent despre sinucidere. Lumea ÃŽncepe, ÃŽntr-un fel, să accepte că există cauze pentru ea și nu că cineva decide să se joace de-a Dumnezeu și că se poate ÃŽntÃĸmpla oricui, iar specialiștii explică (și sunt ascultați) care-i faza cu depresia și alte probleme de genul. Chiar am văzut că s-a propus să existe o zi internațională pentru informarea despre acest subiect.
Acum cÃĸteva luni a fost un tÃĸrg de cărți la mine la liceu și fără să-mi dau seama m-am ales cu 3 cărți despre oameni care și-au luat viața sau care aveau tendințe suicidale și una despre o tipă care avea sinestezie (vedea sunete, auzea culori etc.) fiind trimisă forțat la un spital de psihiatrie. Concluzia după ce le-am terminat? OricÃĸt de bine pare că se simte o persoană, trebuie să fii atent la semnale care pot trăda asemea tendințe. Mă rog, nu trebuie să fim paranoici, dar sunt unele semnale clare, dar pe care le ignorăm.
Ideea e că, ÃŽn primul rÃĸnd, trebuie să fim foarte atenți la persoanele de lÃĸngă noi și la background-ul lor. Una dintre cărțile pe care le-am citit a fost „13 Reasons Why” – după care s-a făcut și serialul despre care a ajuns să vorbească toată lumea. Părerile despre motivele ei sunt ÃŽmpărțite, iar serialul (cel puțin la cÃĸt m-am uitat eu) le face, probabil, să pară oarecum, banale. O diferență dintre carte și serial este „efectul” despre care se vorbește. În serial apare Efectul Fluture, iar ÃŽn carte Efectul Bulgăre. Ca principiu, amÃĸndouă se bazează pe acțiuni mărunte, care atrag repercusiuni mai mari cu efecte catastrofale. Dacă ne uităm mai adÃĸnc, ÃŽnsă, apar cÃĸteva diferențe.
Efectul Fluture se referă la o acțiune aproape neÃŽnsemnată din trecut – cum ar fi să calci un fluture, care poate cauza ÃŽn viitor ceva grav – un uragan, doar pentru că a fost stricat echilibrul natural.
Efectul Bulgăre, pe de altă parte, se bazează pe o acțiune care nu are un impact puternic asupra ta, care dacă nu apare nimic care să ÃŽi schimbe traiectoria, poate să creeze o problemă gravă – un bulgăre care alunecă pe un munte ÃŽnzăpezit, iar pe măsură ce coboară devine din ce ÃŽn ce mai mare pÃĸnă cÃĸnd provoacă o avalanșă sau se sparge.
Sincer, Efectul Bulgăre mi se pare că reflectă mai bine drumul pÃĸnă la sinucidere. Lucruri mărunte pe care le aduni ÃŽn tine pÃĸnă cÃĸnd nu mai poți și cedezi. Mai mult, atunci cÃĸnd ÃŽncepi să realizezi că viața ta o ia la vale, ÃŽncepi să te simți inutil și lipsit de sens – lucruri care ajuta la creșterea bulgărelui – și ajungi să te distanțezi de lume. Atunci parcă ÃŽncerci să-ți faci bulgărele din ce ÃŽn ce mai indestructibil, iar ÃŽn jurul tău ÃŽncep să se construiască pereți care ÃŽn loc să te ajute, creează o lume ÃŽnchisă ÃŽn care rămÃĸn ca „prieteni” tot felul de gÃĸnduri negre. Și culmea, tot atunci sunt momentele ÃŽn care oamenii reușesc să te dezamăgească din ce ÃŽn ce mai tare.
În general există două opțiuni: renunți la tot sau ÃŽČ›i găsești un motiv pentru care să lupți – orice pe care să te poți concentra și să ieși ÃŽncet din sfera depresiei. Problema e că majoritatea persoanelor care ajung ÃŽn interiorul acestor pereți nu mai au, din punctul lor de vedere, nicio scăpare și nimic pentru care să lupte. Aici ar trebui să intervină familia și prietenii, dacă ar observa că persoana nu e ok. Pentru asta trebuie să ÃŽČ›i cunoști bine prietenii sau rudele, iar partea nasoală este că uneori și dacă ÃŽi cunoaștem sau suntem ignoranți sau etichetăm semnalele ca „cerșit de atenție”. Da, uneori chiar poate fi cerșit de atenție, dar chiar și ăla are un motiv ÃŽn spate. Oricum, ÃŽnainte să punem eticheta, trebuie să vorbim cu persoana și poate chiar să cerem sfatul unui adult sau să căutăm pe net sau prin cărți cum pot fi interpretate corect semnele.
Mulți oameni care nu au cu cine să vorbească pentru că sunt ignorați sau batjocoriți sau nu sunt ÃŽnțeleși ajung să intre ÃŽn tot felul de anturaje proaste sau să-și găsească „prieteni” virtuali. În altă carte pe care am citit-o, fata care se sinucise intrase ÃŽntr-un grup de pe net care ÃŽi ajuta pe sinucigași să ia „decizia finală”. Faza cu oamenii care se ocupă de genul ăsta de grupuri e că fac totul cÃĸt mai metaforic – tipul cu care vorbea tÃĸnăra din carte ÃŽi dădea tot felul de citate cÃĸt mai ambigue, pe care ea le interpreta ca ÃŽncurajări pentru că, să fim serioși, cÃĸnd mintea ta e fixată pe ceva, totul este interpretat ÃŽn favoarea ideilor tale.
Cam pe același principiu mi se pare că funcționează și Balena Albastră. Oamenii din spatele „jocului” se agață de orice slăbiciuni și ÃŽncearcă să le aducă la suprafață, iar oamenii merg pe mÃĸna lor pentru că atunci cÃĸnd tu nu crezi ÃŽn tine și mai vine cineva care ÃŽČ›i dă apă la moară și te face să fii convins că viața ta nu are niciun sens, nu face decÃĸt să te „ajute” să intri mai adÃĸnc ÃŽn depresie și ÃŽn final chiar ajungi să crezi că faci un bine lumii dacă mori.
Și că tot veni vorba de Balena Albastră, cel puțin la noi ÃŽn țară, avem talentul de a striga sus și tare că jocul nu e bun și să ÃŽndemnăm lumea să nu se apuce, dar nimeni nu explică logic și concret ce e de fapt jocul și ce se află ÃŽn spatele lui. Cred și eu că e mai ușor să zici „Nu e cool să joci Balena Albastră” decÃĸt să dai explicații, dar nu ajută cu absolut nimic. Sunt o grămadă de tineri sau chiar copii de 10-11 ani care pur și simplu de curiozitate sau fix pentru că le e interzis, intră ÃŽn joc și cum nu ÃŽnțeleg cÃĸt de grave sunt cerințele, joacă ÃŽn continuare, și chiar dacă vor să iasă, nu mai pot. Oamenilor trebuie să le satisfaci mai ÃŽntÃĸi curiozitatea, iar apoi să-i lași singuri să-și dea seama că nu e ok. Dacă pui interdicție pe ceva, acel ceva va deveni doar mai interesant, și clar nu-l va opri.
Ideea e că sinuciderea e peste tot ÃŽn jurul nostru: cărți, seriale, „jocuri” și mulți adolecenți, poate chiar prieteni de-ai noștri sau rude, suferă de depresie, chiar dacă o maschează. Trebuie să fim atenți la semnale de alarmă, și la detalii marunte.
Iar pentru cei ce sunt ÃŽn depresie și/sau au gÃĸnduri de genul: VORBIȚI! Există familie, prieteni, lucrători de tineret, chiar profesori sau psihologi, oameni cărora le pasă și care vor și pot să vă ajute. Nu sunteți inutili! Toți avem un scop ÃŽn viață, chiar dacă nu toți l-am descoperit ÃŽncă. Viața e făcută să fie trăită, pentru că merită, iar scopul va aparea și el pe parcurs. Nu vă ÃŽnchideți ÃŽntr-o lume neagră! NU MERITĂ SĂ MURIȚI! Sursa foto: pinterest.com
B.K. – 16 ani